Eu sunt o carte fără cuvinte.
N-am litere scrise de oameni cu minte.
Penița ce-mi scrie pe pagini e-n mână
de suflet de fată. Rebelă, nebună
sau cum i-o veni să mai fie când scrie.
Mă zgârie pe foi şi le rupe. Dar mie
nu-mi pasă dacă le mototoleşte
şi nici dac-atunci când scrie, greşeşte.
Că nu concurez pentru premiul cel mare
şi nici vreun actor, cu vocea lui tare,
să mă citească-n vreun teatru nu vreau.
Mi-e bine în mâna rebelei. Şi stau
să scrie când vrea, ce vrea, cum îi place,
ori cu creioane pastel să se joace
când vrea să-mi aducă pe foaie culori,
emoții şi gânduri şi fluturi şi stări,
să-mi pună în pagini tot ce-are-n minte,
să-mi spună fără cuvinte ce simte,
să scrijelească atunci când o doare,
să deseneze un zâmbet la bine...
Şi tot ce-mi doresc de la ea pentru mine
E să mă pună sub cap la culcare.
P.S.
Nu stiu dacă ştie şi nici dacă-i pasă
cu ce stări şi culori ramân eu în casă
când scrie-n cărți
în alte părți.
EU SUNT IUBITUL TAU DIN IAD